DESPRE NOI
Istoricul școlii
Începuturile școlii
În anul 1992, două surori din Congregația Surorilor de Caritate ale Sfântului Apostol Paul, care veniseră din Anglia în București încă din 1990, au fost invitate de către Părintele Păuleț Petru să lucreze în Câmpulung la Școala de Vară.
În anul 1994, în colaborare cu Biserica Catolică din Câmpulung, au deschis o grădiniță. Dându-și seama pe parcurs că au nevoie de o clădire mai mare, în anul 1996 au trecut la construirea celei actuale, formată din demisol, parter și cele două etaje. Construcția și dotarea școlii s-au putut realiza prin donații și sponsorizări, majoritatea venind din Marea Britanie, dar și prin generozitatea unor părinți.
Piatra de temelie a școlii a fost pusă pe 15 octombrie 1996.
1997 · Deschiderea școlii
Pe 15 septembrie 1997, odată cu începerea cursurilor noului an școlar, grupele de grădiniță, clasele I și a II-a, s-au mutat în această școală, atât de primitoare, în care domnește disciplina, corectitudinea, punctualitatea, respectul, nu atât impuse, cât simțite de fiecare copil, cadru didactic sau părinte.
Inaugurarea școlii a avut loc pe 23 octombrie 1997.
Școala prinde contur
2000 · Învățământul gimnazial
O școală creștină, vizitată și susținută atât de Părintele Păuleț Petru de la Biserica Catolică „Sfântul Iacob” din Câmpulung, cât și de Pr. Scarlat Gheorghe de la Biserica „Sfântul Ilie” din Câmpulung, Școala Gimnazială „Sfântul Iacob” și-a deschis porțile în anul 1997, la început doar pentru primele două clase din ciclul primar, ulterior, în anul 2000, deschizând porțile ciclului gimnazial, iar în prezent multe promoții de elevi au trecut cu succes în mediul liceal.
Oamenii de la început
La început întreaga activitate a fost coordonată de Sister Kathleen Murphy și Părintele Păuleț Petru în calitate de manageri.
Mărturia sorei Kathleen
„Oficial, sunt familiarizată cu sistemul englez, dar lucrez cu profesori români și combin cele două sisteme. Nu cred că un sistem este mai bun decât celălalt. Este important ca un cadru didactic să găsească cel mai bun sistem și să încurajeze fiecare copil să ajungă la capacitatea proprie de dezvoltare.
Sunt profund impresionată de ce văd în România, de progresul ultimilor ani și doresc ca toate lucrurile să se schimbe numai în bine. Îmi amintesc tot timpul că lucrez cu oameni nu cu sisteme, omul fiind mai important decât sistemul. Dacă am putea să ne ajutăm unii pe alții, să credem în noi ca oameni, n-am mai întâmpina nici o greutate. Mulțumesc tuturor celor care sprijină acest proiect, muncesc la el și îl încurajează.”
Sister Kathleen Murphy
